Anxietatea de performanță sexuală la bărbați: de ce cedează erecția când ți-e frică

Ce este anxietatea de performanță sexuală?

Pe scurt, e teama că n-o să funcționezi. Că erecția nu vine. Că cedează la jumătate, că termini prea repede sau că persoana de lângă tine o să fie dezamăgită. Și nu apare abia în pat. Apare cu ore înainte, uneori cu zile, iar intimitatea începe să arate mai mult a examen decât a întâlnire.

În timpul actului nu mai ești acolo cu totul. O parte din tine se uită din afară și verifică. Merge? Ține? Ce crede ea? În sexologie i se spune „rolul de spectator”. Atenția pleacă de la ce simți spre ce evaluezi, exact când corpul ar avea nevoie să simtă, nu să fie urmărit.

Nu e rar. Nici semn de slăbiciune nu e. Apare la orice vârstă, într-o relație nouă la fel ca într-o căsnicie lungă. Apare și la femei, doar că arată altfel: teama că nu vor fi suficient de excitate sau că nu vor ajunge la orgasm. Mecanismul e același.

De ce cedează erecția când ți-e frică?

Erecția nu e ceva ce faci. E ceva ce se întâmplă, atunci când corpul se simte în siguranță. Fiziologic, excitația ține de sistemul nervos parasimpatic, partea care se ocupă de odihnă și de relaxare: vasele se dilată, sângele ajunge unde trebuie și corpul se deschide.

Frica pornește sistemul opus. Simpaticul, cel de luptă sau fugă. Sângele pleacă spre mușchi, atenția se strânge pe pericol, iar corpul închide tot ce nu-i trebuie ca să supraviețuiască. Excitația e prima pe listă. Iar pentru creier, întrebarea „o să-mi meargă?” e un pericol. Chiar dacă tu știi foarte bine că nu e.

În sexologie se folosește des o imagine cu două pedale. Un accelerator, care răspunde la ce te excită. Și o frână, care răspunde la ce te sperie sau te distrage. La anxietatea de performanță acceleratorul merge perfect. Frâna, însă, e apăsată până la podea. Poți să apeși pe accelerator cât vrei, mașina nu pleacă.

Cum se închide cercul fricii?

Aproape mereu începe cu o singură seară. Oboseală, un pahar în plus, stres la muncă, o relație nouă. Erecția nu vine sau cedează. Nimic grav până aici, pentru că un corp obosit sau stresat reacționează exact așa, și la el, și la oricine altcineva. A fost o seară proastă, atât.

Problema vine după. Data următoare ajungi cu întrebarea deja în cap: „mi se mai întâmplă?”. Te urmărești. Frica apasă frâna și, firesc, se întâmplă din nou. Acum ai și o dovadă. A treia oară frica e mai mare decât prima dată, iar cercul se strânge singur.

Mulți ajung să ocolească apropierea cu totul. Se culcă mai târziu. Găsesc motive. Refuză o atingere care ar putea duce mai departe. Evitarea liniștește pe moment, dar are un preț: fiecare încercare care vine după o pauză lungă cântărește mai greu decât cea dinainte, tocmai pentru că a fost amânată atât. Iar cealaltă persoană citește de multe ori retragerea ca pe o lipsă de atracție, când de fapt e frică.

1. 1O seară care nu mergeOboseală, stres, alcool. Corpul reacționează normal.
2. 2Frâna„Mi se mai întâmplă?” Te urmărești, iar frica oprește excitația.
3. 3EvitareaOcolești apropierea, iar fiecare încercare cântărește mai greu.

E anxietate sau e o cauză medicală?

Întrebarea asta contează și nu se ghicește. Există totuși un reper care lămurește mult. Dacă erecția apare dimineața, la trezire, sau când ești singur, dar nu și cu partenera, cauza ține de obicei de frică și de context, nu de corp. Corpul a arătat că poate. Ce îl oprește e situația.

Altfel stau lucrurile dacă schimbarea a venit brusc, dacă erecția nu mai apare în nicio situație sau dacă totul a început după un tratament nou. Atunci mergi întâi la medic, la urolog sau la medicul de familie. Unele medicamente pot afecta funcția sexuală, de exemplu anumite antidepresive sau tratamente pentru tensiune. Nu le întrerupe și nu le schimba singur. Discuția asta o ai cu medicul care ți le-a prescris. Și chiar dacă reperul de mai sus se potrivește, un consult la urolog rămâne recomandat, mai ales după 40 de ani, pentru că erecția spune ceva și despre sănătatea inimii și a vaselor.

Uneori sunt amândouă. O cauză medicală reală aduce și frică, iar frica rămâne chiar și după ce cauza medicală s-a tratat. De aceea lucrez alături de medic, nu în locul lui. Despre diferența dintre sexolog și urolog am scris mai pe larg în cum alegi un sexolog.

De ce nu ajută să te străduiești mai tare?

Pentru că efortul e chiar problema. Cu cât te concentrezi mai tare să obții erecția, cu atât te urmărești mai atent. Iar urmărirea ține frâna apăsată. Seamănă cu nopțile în care vrei să adormi cu orice preț. Cu cât vrei mai tare, cu atât ești mai treaz.

Nici „relaxează-te” nu ajută. Relaxarea nu se poate porunci, iar corpul nu ascultă de argumente. Ascultă de semnale de siguranță: o atmosferă fără presiune, un om care nu judecă, o întâlnire în care nu e nimic de reușit.

Ce ajută? Să scoți intimitatea din logica de reușită sau eșec. Se învață. Pas cu pas.

Frica de a nu funcționa garantează că nu funcționezi. E un cerc, nu o defecțiune.

Ce se lucrează la sexolog?

Întâi trebuie să înțelegi mecanismul. Pare puțin. Dar pentru mulți bărbați e o ușurare reală să afle că nu sunt „stricați” și că organismul lor face exact ce face orice organism speriat. Numai asta scade o parte din frică.

Apoi lucrăm pe două planuri. Unul e al gândurilor: frazele automate, „n-o să reușesc”, „o să fie dezamăgită”, care pornesc alerta, plus obiceiul de a te privi din afară. Celălalt e al corpului, care învață, prin tehnici de reglare a sistemului nervos, să coboare din alertă. Când are sens, folosesc și hipnoterapia. Ajută la reacțiile automate, cele care nu cedează la argumente.

Dacă ai o parteneră care vrea să participe, lucrăm și cu exerciții structurate, în pași: apropiere fizică fără obiectivul actului sexual, cu atenția pe ce simți. Ideea e ca intimitatea să înceteze să mai fie un examen. Le faceți acasă, treptat. Eu vi le explic în cuvinte, nu vi le arăt.

Trebuie să vină și partenera?

Nu e obligatoriu. Anxietatea de performanță se lucrează foarte bine și individual, iar mulți bărbați preferă să înceapă singuri. Când vine și persoana de lângă tine, merge de obicei mai repede. Frica se hrănește și din ce crede fiecare că gândește celălalt.

Ce îmi spui rămâne la mine. Fără acordul tău nu ajunge la partenerul sau la partenera ta. Dacă veniți împreună, stabilim din prima ce se poate spune în fața celuilalt.

Prima ședință durează 60 de minute și e de evaluare. Te întreb de când se întâmplă și în ce situații, ce ai încercat deja și dacă e ceva de verificat întâi la medic. La final îți spun sincer pe ce lucrăm. Cum arată ora aceea, pas cu pas, am scris în prima ședință la sexolog. Iar despre consultație găsești tot pe pagina de sexologie.